O s-o spun scurt. Pentru cine nu ştie încă , iPad este ultima născocire a celor de la Apple, produsă într-o încercare de a crea un nou segment de produse între smartphone-uri şi laptop-uri.

Deşi netbook-urile au fost ignorate şi ironizate de Steve Jobs, prin afirmaţia “Netbook-urile nu sunt mai bune decât nimic, în niciun fel”, la finalul prezentării lui Jobs (care a fost transmisă doar text, ca în anii 1850 î.Hr., de anumite persoane din public care rezumau ce a mai zis Jobs şi puneau şi câte o poză) am rămas cu impresia că până la urmă fraza asta s-ar potrivi mai mult dacă referirea s-ar face la iPad.

Ce este iPad?

Uite, asta:

Dacă ţi se pare că seamănă izbitor cu iPhone, ai dreptate. Din toate punctele de vedere, iPad este un iPod Touch (varianta lui iPhone care nu are funcţii de telefon)  muuult mai mare.

Ce are în plus faţă de iPod Touch/iPhone?

Un ecran de 9.7 inch, o aplicaţie de citit şi cumpărat cărţi electronice(disponibilă doar în SUA pentru o vreme) şi compatibilitate cu o suita de tip office, numită iWork(se cumpără separat fiecare dintre cele 3 aplicaţii din această suită).

Cel mai ieftin iPad costă 500 de dolari. În funcţie de capacitatea de stocare costă 500 (16GB), 600(32GB)sau 700 de dolari(64GB). Pentru varianta cu modem 3G integrat, trebuie să scoateţi din buzunar încă 130 de dolari pt fiecare model. Iar 3G-ul funcţionează pe bază de cartele SIM foarte mici (Micro-SIM), care în general nu au fost adoptate de furnizorii de telefonie mobilă. E ciudată alegerea acestei tehnologii pentru 3G-ul iPadului, având în vedere că aceste Micro-SIM-uri au fost create pentru telefoanele foarte mici. iPad e de muulte ori mai mare decât iPhone, care foloseşte SIM normal.

Iată tabelul cu preţurile. De asemenea, probabil preţurile astea vor rămâne valoric aceleaşi şi pentru Europa. Deci păstraţi valoarea şi înlocuiţi $ cu euro.

Ce are interesant iPad? Păi… aplicaţia pentru citit, multitouch-ul care acum suportă mai multe degete puse pe ecran şi compatibilitatea cu aproape toate aplicaţiile de iPhone. Are şi posibilitatea de transmitere a imaginii pe un televizor/proiector/monitor, printr-un cablu. De asemenea are un procesor nou-nouţ destul de performant(mult mai performant decât cel de pe iPhone), produs in-house de Apple. Se numeşte Apple A4 şi rulează la o frecvenţă de 1GHz. Ah, iar bateria ţine cam 10 ore după o încărcare completă.

Nu are cameră foto, microfon şi nici măcar port USB (are un port care se poate transforma în USB cu ajutorul unui adaptor…). Oh, orice vrei să încarci pe iPad… o faci prin iTunes. Dacă nu ai iTunes nu poţi accesa în niciun fel memoria aparatului.

Nimic nu este însă mai deranjant decât faptul că deşi iPad dispune de o forţă mare de procesare, el nu suportă multitasking, sistemul său de operare fiind o nouă versiue de iPhone OS. Nu poţi asculta muzică pe Jango în timp ce îţi citeşti mailul. Ah, şi nu suportă Flash. Orice site sau element care necesită prezenţa pluginului Adobe (ex-Macromedia) Flash, va afişa un spaţiu gol.

Eu văd treaba cam aşa: aparatul ăsta e pentru cei care au prea mulţi bani şi vor o ramă foto de la Apple, pentru oameni de afaceri care se simt bine să îşi scoată iPadul la vedere în timpul unei întâlniri sau pentru părinţii şi bunicii cărora le e mai greu să se adapteze cu un PC. În plus, e frumos să navighezi netul stând pe canapea cu un iPad în mână, ca şi cum ai citi ziarul. Pe de altă parte există şi alte tablete pe piaţă şi unele care vor apărea în curând, care fac exact acelaşi lucru, doar că se apropie mai mult de ceea ce înseamnă un calculator. În general tabletele sunt eşecuri, în mare parte din cauza formei, dimensiunii, lipsei tastaturii externe. Nu e tocmai comod să scrii atingând un ecran.

Ţin să adaug părerea bunului meu prieten Tzane dîn kar’tier: ” iPad este cel mai marfa si bun aparat daca il furi, nu daca dai 500 de dolari pe el.”

Funny part

Partea amuzantă e aceea  Read the rest of this entry »

Tags: amuzant, Apple, Apple iPad, despre, dolari, euro, glume, glumite, Imagini, iPad, iphone, iPod, multitasking, preturi, Steve Jobs

Trebuie să vedeţi asta. Partea cea mai interesantă se desfăşoară de la 0:11 până la 1:04, în opinia mea :

(rezumat: Kanye West distrugând momentul lui Taylor Swift, şi doi bebei care se muşcă, iar spre final vomă muzicală)

Autorii acestei interpretări realizate prin intermediul aplicaţiei Auto-Tune sunt membrii formaţiei The Gregory Brothers (3 fraţi şi soţia unuia dintre ei).
Ei au realizat şi faimoasa serie de clipuri “Auto-Tune the News”. Pentru toate filmuleţele lor de “unintentional singing”, vizitaţi profilul lor de youtube (în partea dreaptă ar trebui să vi se afişeze toate filmuleţele produse de ei).

Oh, şi ceva gameristic:

Dacă vreţi să vedeţi filmuleţul original cu cei doi copii care se muşcă, Read the rest of this entry »

Tags: Auto-Tune, Charle, Charlie bit me, frati, Mr. T, Shawtee, shorty, T-Pain, The Gregory Brothers, The News, unintentional singing, uploads

Comic strip-ul de mai jos a fost creat cu 2 zile înainte de prezentarea din San Francisco în care Apple şi-a anunţat iTampon-ul iPad-ul. Creatorii seriei de comics Fredo and Pid’Jin – serie care, apropos, are mare succes internaţional – sunt doi români: Eugen Erhan şi Tudor Muscalu (linkurile duc către conturile lor de twittuială).

Genial, băieţi!

Tags: Apple, Duke, Duke Nukem Forever, Eugen Erhan, Fredo, Fredo and Pidjin, iPad, Pidjin, Steve Jobs, Tudor Muscalu

Pentru că sesiunea este momentul în care îţi dai seama că materialele din care va trebui să înveţi sunt scrise într-un mod incredibil de întortocheat şi cretin sau, şi mai rău, sunt scrise pe jumătate în română şi jumătate în engleză.

În altă ordine de idei, pe 4 februarie scap de examene şi revin pe blog cu full throttle. Ah, şi vă voi arăta avionul radiocomandat la care lucrez!

Ne mai citim noi…

P.S. Vreo 2 zile blogul (+ toate site-urile .fanaticgamer.ro) a fost picat datorită unor hackeri veseli chinezi sau ruşi care au decis că ar fi mai fain dacă ar infecta site-uri cu nişte viruşi, furând parolele de acces la FTP-urile acestor site-uri de pe calculatoare infectate care deţin astfel de informaţii. Voi nu v-aţi infectat, am avut grijă de asta. “După lupte seculare care au durat vreo 8 ore” ( dar nu consecutive) am reparat totul.

Now it’s all clean.

Tags: alambicat, blog, cazut, examene, fail, gumblar, virusat, virusi

Sursa: Online Education

Făcut la recomandarea bunului meu prieten Eek, care lucrează de zor la noul său site şi mai trece pe aici şi dă commenturi cu “mai fă şi tu un post nou, că m-am plictisit”.

There we go.

Ah, La mulţi ani tuturor! Nu v-am uitat, doar vine sesiunea.

Şi puteţi merge pe www.thegamecast.net să vedeţi 3 paragrafe scrise de mine la game of the year 2009 edition. Mai exact, la jocul anului pe platforma Wii, la jocul de strategie al anului şi la MMO-ul anului.

Telefonul meu cel preţios. Nu era un telefon scump, ci era doar “cel mai mic smartphone” – Nokia 6120 classic, unul dintre cele mai bine vândute telefoane din ultima vreme, deoarece rulează pe sistem de operare S60 3rd edition(symbian) şi are un procesor de invidiat. Este un telefon foarte capabil şi rapid, şi de aceea mă îndrăgostisem de el. Îl aveam din 8 decembrie 2007, deci de 2 ani şi un pic.

Totul s-a petrecut foarte repede. Era 19 decembrie. Eu mă grăbeam să ajung la întâlnire cu iubita mea, m-am dus pe bulevardul Unirii (pt provinciali –  ăla cu fântâni, central şi foarte circulat care duce drept la Palatul Parlamentului ), am luat autobuzul 124, am blocat tastatura telefonului, am stat cu capul în nori (lucru care nu îmi este caracteristic de obicei) şi cu mâinile pe bare un timp, iar atunci când a oprit la a doua staţie, am verificat dacă mai am telefonul. Nu mai era. E vina mea că l-am ţinut într-un buzunărel micuţ în care nici nu intra tot telefonul.

În fine, nu m-am enervat (de obicei trec repede peste lucruri de genul ăsta pentru că ştiu ca nu am ce face), ci doar am fost un pic trist pentru faptul că un alt om deţine informaţii care ţin de intimitatea mea, şi un telefon care este proprietatea mea. Nu e corect. Spre norocul meu, am făcut un backup la memoria telefonului  (contacte, mesaje, agenda) în data de 1 decembrie.

Avea şi un card de 1gb în el, şi o grămadă de aplicaţii (în Opera aveam şi bookmarks către blogurile fanaticgamer), profile, documente, pe care le foloseam în mod constant. A, pe card aveam şi un Windows XP bootabil. )

Nu am depus nici plângere la poliţie pentru că mi-era silă să mi se pună n întrebări şi să stau o grămadă de timp la secţie, mai ales că şansele să îmi fie găsit telefonul ar fi fost foarte foarte mici (deşi acum dacă stau să mă gândesc bine, există şanse ca acel 124 să fi avut camere de supraveghere).

Partea mai amuzantă este că de câteva luni schimbasem carcasa şi tastatura originală a telefonului cu unele neoficiale, care între timp au căpătat mari urme de uzură pe partea frontală. Ok, deci telefonul nu mai arăta bine, prin urmare are nevoie de carcasă nouă ca să fie revândut. Partea şi mai tare este, după cum am mai spus-o în alte articole, că de curând mi se stricase sistemul de iluminare al telefonului. Nu mai funcţiona nicio lumină, deci nu puteam să văd nimic nici pe ecran nici pe tastatură dacă nu aveam o sursă puternică de lumină în preajmă (soare sau bec). Mă bucur că nu am ajuns la service să îl repar. Acum va trebui să o facă altcineva. De asemenea, ăsta trebuie să fie motivul din care hoţul a închis şi deschis telefonul de câteva ori cu cartela mea în el. Nu îi venea a crede că nu are lumină. )

Înainte de acest 6120 classic, am avut un Nokia N90, cel mai performant telefon pe vremea aia, primit de la Moş Crăciun la puţin timp de la lansare. M-a ţinut tot doi ani. Am căzut din barcă direct în lacul Cişmigiu. Cu el în buzunar. Noroc că lacul e artificial şi deci are o adâncime foarte mică. Altfel exista un mare risc să moară şi altcineva în afară de telefon .

În tot acest timp am avut alături un prieten de nădejde care nu m-a lăsat niciodatăde izbelişte. Este vorba de un Nokia 3410 a cărui baterie îmi oferă senzaţii tari de fiecare dată când vorbesc mai mult de 5 minute la el.

În ceea ce priveşte SIM-ul din telefonul furat, am sunat imediat la Vodafone (era cartelă prepaid de la Vodafone) la numărul de urgenţă *228, am solicitat blocarea cartelei şi m-am dus la o reprezentanţă Vodafone (întâmplător am una la o distanţă de aproximativ 30m de blocul meu) pentru a mi se acorda o nouă cartelă cu acelaşi număr.

Atenţie: Cei de la Vodafone îţi dau o nouă cartelă gratuit, DOAR dacă valoarea totală a încărcărilor cu credit de până la acel moment este mai mare sau egală cu 40 de euro. Altfel trebuie plătită suma de 7.5 euro(care cred că se adaugă drept credit oricum). În cazul meu, dat fiind că numărul fusese pe abonament până nu demult, acumulasem 34 euro. Am încărcat numărul cu încă 6 euro ca să ajung la 40eur şi mi-a fost creată o nouă cartelă. Yay!

În caz că ajută la ceva, IMEI-ul telefonului meu este: 358640018275561

Acum, back to my 3410 pentru o vreme. Dacă nu vreţi să păţiţi ca mine, faceţi backup la telefon măcar lunar, şi aveţi grijă de el.

Nu vreţi un 3410 care ştie să transforme birourile FBI în sarmale? Îl dau ieftin, doar 5000 euro. Nu ezita!

A venit iarna aşa cum şi-ar imagina-o orice copil vesel şi lipsit de griji, nerăbdător să se bucure de pătura albă ce schimbă peisajul. Ninge neîncetat, oraşul e împodobit cu beculeţe colorate, Moş Nicolae şi-a făcut apariţia la timp, au apărut şi colindătorii, crăciuniţele, promo-uri TV în spiritul sărbătorilor,  iar dacă totul merge bine, într-o săptămână ar trebui să vină şi Moş Crăciun. După care, Revelion.

E frumos. Te poţi bate cu zăpadă, te dai cu sania, observi zăpada ce cade lin din cer şi te gândeşti cât de  minunat e să te poţi bucura de tot ceea ce se întâmplă în jur, căci cel mai fascinant lucru este că lumea este un mare joc în multiplayer, în care absolut fiecare obiect este controlat de o persoană, un atom, un factor aleator. Nimic nu este regizat, nu se repetă, nu te aşteaptă. Trebuie să te joci.

Dar cu cât te maturizezi mai mult, cu atât ai tendinţa să te joci mai puţin, să acorzi mai puţină importanţă lucrurilor pe care le consideri normale, banale, repetabile. Ai impresia că locul de muncă sau examenul ce are să vină este singurul lucru important în viaţa ta la un anumit moment şi încerci să te detaşezi de orice altceva şi să te concentrezi doar pe acel lucru căruia îi acorzi prioritate. Nu prieteni, nu zăpadă, nu strălucirea soarelui, nu muzică, nu relaxare, nu noutăţi, nu altceva. Doar examenul.

După care scapi de examen şi te-ai aştepta ca de acum să ai parte de fericirea deplină după un stres nebun. Şi totuşi simţi că s-au adunat prea multe lucruri pe care le-ai pierdut în timp ce ai acordat prioritate unui singur lucru. Iar asta te dezorientează. Şi oricât de mult ai încerca să îţi reiei viaţa în ritmul ei copilăresc, ştii că va veni un nou examen. Şi te stresezi…

Iar iarna devine apăsătoare. Te doare fiecare fulg de zăpadă care te atinge întocmai ca baioneta duşmanului, te enervezi pe drumurile înzăpezite care nu îţi lasă maşina să treacă la mare viteză. Te enervează totul, pentru că nu mai ai timp să te joci. Ai lucruri mai importante de făcut. Eşti om evoluat.

La vârsta de 10 ani, îţi plăcea să priveşti zăpada pe geamul maşinii părinţilor. Te bucura. Ai fi vrut să stea nu doar maşinile pe loc, ci întreg timpul. Acum e anost să stai în trafic, pt că vrei să ajungi cât mai repede la destinaţie, pentru că speri să îţi faci mai mult timp liber, pe care oricum l-ai pierde stresându-te, nefăcând nimic. Şi totuşi când îţi povesteşti copilăria, devii nostalgic la rostirea cuvântului “zăpadă”. Ca şi cum ai fi pierdut-o. Deşi ea e lângă tine mereu, an de an. Dar raportul pe care îl ai de făcut nu te lasă să trăieşti.

De ce nu ne mai jucăm? De ce ne credem victime ale trecerii timpului, în loc să valorificăm fiecare secundă bucurându-ne, creând, cântând, zâmbind? Hai să ne schimbăm atitudinea faţă de viaţă începând cu acest Crăciun. Ai multe de arătat atât lumii cât şi ţie. Creează bunătate, artă, graţie, iubire, bucurie. Examenul/Raportul nu e atât de important. Iar data viitoare când ieşi afară, fă un bulgăre şi aruncă-l (de preferat nu într-un om). Totuşi, să nu stai prea mult afară, că s-ar putea să răceşti.

Asta înseamnă să trăieşti. Fă tot ceea ce îţi trece prin cap, încearcă orice ţi-ai dori. Doar aşa vei fi mulţumit cu tine. Nu eşti sclavul dezvoltării societăţii (deci nu adopta ” trebuie să fiu conştiincios – deci mă stresez- pentru că aşa e bine pentru eficienţă”). Eşti cel care creează societatea. Şi fă-o cât poţi tu de bine. Nu vei regreta nimic. Cum ar fi ca peste un an să fii considerat unul dintre cei mai buni pictori/chitarişti/dansatori/luptători, prin simplul efort de a îţi îndeplini visele în timpul liber?

Tags: ani, bucurie, calatorie, Crăciun, cuvinte, degradare, derdelus, evolutie, examen, fericire, iarna, munca, nameti, nostalgie, ocupat, pierdut, sanie, timp, tovaras, trafic, trecerea timpului, tren, valorifica, varsta, viata, zapada

Miroşi la sud
Ciomăgeşti la vest.

Sunt puncte extreme ale judeţului Argeş.

P.S. Eu ciomăgesc şi la est dacă e nevoie.

Tags: administrativ, Arges, cardinal, cardinale, Ciomagesti, est, extreme, geografie, Mirosi, nord, puncte, sud, vest