Cu siguranta vei gasi si oameni care se mai bucura de sarbatori asa cum o faceau cand erau mici, sufletul lor nefind acaparat de angoasa aceea apasatoare numita stres. Poate pentru ca ei si-au dat seama ca grijile nu vor alunga timpul petrecut in favoarea jobului sau facultatii.

Chiar daca ai mai multe de facut si chiar daca tot ce primesti din exterior sunt taskuri care iti ocupa timpul, trebuie sa ai puterea de a-ti ordona timpul astfel incat sa ai vreme de lucrurile cu adevarati importante, pe care nu iti vei da seama ca le-ai ratat. Iar atunci va fi prea tarziu pentru a-ti mai pune in practica ideile nastrusnice pa care poate le-ai ignorat.

Iar stresul de care ne vorbesti poate fi usor combatut daca inveti (bine, stiu ca poate multi urasc termenul in sine) sau mai bine sa zicem, daca esti atent la cum iti dozezi eforturile astfel incat sa nu te mai stresezi pentru ca ai examene si alte intalniri importante care poate ca nu iti fac placere.

Se spune ca prin jocurile la care participam atunci cand suntem mici, prindem din zbor o mare parte din toate actiunile si modurile in care vom reactiona pe viitor in felurite situatii. Deci, de ce sa nu ne gandim ca jocul si joaca sunt un imperativ ce nu trebuie lasat sa dispara din eul nostru, din miezul pur ce ne traseaza conturul sufletului.

Iar ce simti la varsta de 10 ani nu dispare, doar ca ajunge indesat undeva, intr-un sertaras mic cu pereti de sticla, care se pot sparge usor, usor, fiind nevoie doar de un ciocanel care sa te elibereze de lanturile cunoscute sub numele de “stres “, care poate fi din pacate fatal, atat pentru trup dar mai ales pentru suflet…