Deşi netbook-urile au fost ignorate şi ironizate de Steve Jobs, prin afirmaţia “Netbook-urile nu sunt mai bune decât nimic, în niciun fel”, la finalul prezentării lui Jobs (care a fost transmisă doar text, ca în anii 1850 î.Hr., de anumite persoane din public care rezumau ce a mai zis Jobs şi puneau şi câte o poză) am rămas cu impresia că până la urmă fraza asta s-ar potrivi mai mult dacă referirea s-ar face la iPad.

Ce este iPad?

Uite, asta:

Dacă ţi se pare că seamănă izbitor cu iPhone, ai dreptate. Din toate punctele de vedere, iPad este un iPod Touch (varianta lui iPhone care nu are funcţii de telefon)  muuult mai mare.

Ce are în plus faţă de iPod Touch/iPhone?

Un ecran de 9.7 inch, o aplicaţie de citit şi cumpărat cărţi electronice(disponibilă doar în SUA pentru o vreme) şi compatibilitate cu o suita de tip office, numită iWork(se cumpără separat fiecare dintre cele 3 aplicaţii din această suită).

Cel mai ieftin iPad costă 500 de dolari. În funcţie de capacitatea de stocare costă 500 (16GB), 600(32GB)sau 700 de dolari(64GB). Pentru varianta cu modem 3G integrat, trebuie să scoateţi din buzunar încă 130 de dolari pt fiecare model. Iar 3G-ul funcţionează pe bază de cartele SIM foarte mici (Micro-SIM), care în general nu au fost adoptate de furnizorii de telefonie mobilă. E ciudată alegerea acestei tehnologii pentru 3G-ul iPadului, având în vedere că aceste Micro-SIM-uri au fost create pentru telefoanele foarte mici. iPad e de muulte ori mai mare decât iPhone, care foloseşte SIM normal.

Iată tabelul cu preţurile. De asemenea, probabil preţurile astea vor rămâne valoric aceleaşi şi pentru Europa. Deci păstraţi valoarea şi înlocuiţi $ cu euro.

Ce are interesant iPad? Păi… aplicaţia pentru citit, multitouch-ul care acum suportă mai multe degete puse pe ecran şi compatibilitatea cu aproape toate aplicaţiile de iPhone. Are şi posibilitatea de transmitere a imaginii pe un televizor/proiector/monitor, printr-un cablu. De asemenea are un procesor nou-nouţ destul de performant(mult mai performant decât cel de pe iPhone), produs in-house de Apple. Se numeşte Apple A4 şi rulează la o frecvenţă de 1GHz. Ah, iar bateria ţine cam 10 ore după o încărcare completă.

Nu are cameră foto, microfon şi nici măcar port USB (are un port care se poate transforma în USB cu ajutorul unui adaptor…). Oh, orice vrei să încarci pe iPad… o faci prin iTunes. Dacă nu ai iTunes nu poţi accesa în niciun fel memoria aparatului.

Nimic nu este însă mai deranjant decât faptul că deşi iPad dispune de o forţă mare de procesare, el nu suportă multitasking, sistemul său de operare fiind o nouă versiue de iPhone OS. Nu poţi asculta muzică pe Jango în timp ce îţi citeşti mailul. Ah, şi nu suportă Flash. Orice site sau element care necesită prezenţa pluginului Adobe (ex-Macromedia) Flash, va afişa un spaţiu gol.

Eu văd treaba cam aşa: aparatul ăsta e pentru cei care au prea mulţi bani şi vor o ramă foto de la Apple, pentru oameni de afaceri care se simt bine să îşi scoată iPadul la vedere în timpul unei întâlniri sau pentru părinţii şi bunicii cărora le e mai greu să se adapteze cu un PC. În plus, e frumos să navighezi netul stând pe canapea cu un iPad în mână, ca şi cum ai citi ziarul. Pe de altă parte există şi alte tablete pe piaţă şi unele care vor apărea în curând, care fac exact acelaşi lucru, doar că se apropie mai mult de ceea ce înseamnă un calculator. În general tabletele sunt eşecuri, în mare parte din cauza formei, dimensiunii, lipsei tastaturii externe. Nu e tocmai comod să scrii atingând un ecran.

Ţin să adaug părerea bunului meu prieten Tzane dîn kar’tier: ” iPad este cel mai marfa si bun aparat daca il furi, nu daca dai 500 de dolari pe el.”

Funny part

Partea amuzantă e aceea că “pad” înseamnă pe limba engleză, printre altele, material absorbant. Termenul se foloseşte şi pentru absorbantele intime pentru femei. De aici şi până la a face mişto de iPad oriunde şi oricând, distanţa e minusculă. Oh, alt motiv este lipsa funcţiilor de bază ale unui sistem de operare mai.. bazat,  şi faptul că iPad este doar un iPod Touch/iPhone mai mare.

Acum vreo 3  ani, într-o secvenţă dintr-un serial de comedie (MADtv) se făcea mişto de Apple şi s-a adus în discuţie denumirea -pe atunci ficţională- iPad, ca înlocuitor de absorbant.

Pentru “blonde”: aparatul de mai sus este, evident, iPhone.

…dar….

…aveau ceva de discutat. Ceva ce nu putea să treacă pe lângă urechile mele veşnic atente. Nu de alta dar erau tare zgomotoşi.

Maneloman 1(stând în picioare în faţa unui maxi taxi care nu mai avea mult până pleca în cursă): Băi, nu mă duc… da-o încolo, n-ai văzut ca are treabă?

Maneloman de pe bancă: Du-te mă, ce naiba, n-ai sânge în tine? TREC BANII PE LÂNGĂ NOI ŞI NE UITĂM LA EI…

Mi-am dat seama că e vorba de o femeie, şi că unul dintre cei trei ar trebui să se ducă în maxi-taxi după ea şi să aibă o discuţie cu aceasta. În sinea mea, mă gândeam că cei trei au pus un pariu cu cineva că dacă unul dintre ei o vrăjeşte pe tipă, se culcă cu ea sau alte lucruri de gen, va primi o sumă de bani.

Maneloman de pe bancă:  Bă, 1000 de euro băi prostule, trăiască ţie, du-te şi vorbeşte cu ea că mă duc eu în p**a mea.

Maneloman 1: Bă nu pot mă să mă duc, e plin maxi taxi-ul, mă duc de nebun înăuntru să o caut pe una?

Maneloman de pe bancă: Intri, o vezi, o întrebi de telefon, vezi ce zice şi apoi pleci. Hai, coae, trăiască ţie…

Deci e vorba de numărul ei de telefon. Cu siguranţă cei trei vor numărul tipei. O fi bună tipa măcar?

Maneloman de pe bancă: Hai mă că vin eu!

Se ridică, merge puţin, îl vede pe un tip trecând pe lângă el şi vorbind la telefon şi-l întreabă rapid: “Îl vinzi?” Primeşte un răspuns negativ, după care i se adresează manelarului care stătea ca prostul uitându-se la maxi: “Hai mă, întreab-o pe fată, poate vrea sa îl dea… ne îmbogăţim bă boule.”

Nu s-a dus niciunul. Cursa maxi-taxi a plecat, iar cei trei s-au reunit pe bancă privind a neîmplinire.

Îmi dădusem deja seama că am înţeles prost. Cei trei manelari vroiau, de fapt, să urmărească persoane care au telefon Nokia 1100 şi să le întrebe dacă le vând. Sperau că aşa se vor îmbogăţi, vânzând telefonul mai departe pe 1000 de euro bucata.

Dacă nu ştiţi povestea, zvonul, vă explic totul în cele ce urmează:

Cu vreo 3 zile înainte de evenimentul din staţia de maxi-taxi, fusesem abordat de nişte vecini care m-au întrebat dacă nu cumva am pe acasă vreun Nokia 1100. Vroiau să mi-l cumpere. “N-am”, le-am răspuns eu răspicat. Apoi mi-au spus ceva cum că un telefon d-ăsta a fost vândut cu 25.000 de euro şi că e tare valoros. Că ar conţine aur sau că ar primi date de conturi bancare. N-am băgat în seamă. M-am mirat şi le-am zis şi eu o povestioară pe care o auisem acum jumătate de an, cum că acest telefon ar fi râvnit în închisori şi că puşcăriaşii l-ar cumpăra cu 10-14 milioane deoarece nu poate fi urmărit, dat fiind că se spune că ar putea fi schimbat IMEI-ul. Ei n-o auziseră. Oricum nu ne păsa niciunuia dintre noi, mai ales mie.

Ajungând acasă văd că am primit un offline mass pe yahoo messenger, în care un tip întreba dacă are cineva Nokia 1100 de vânzare. Măi, să dea naiba. Cât de naivi sunt unii încât să caute platină în maşini de cusut, să caute telefoane vechi, pierzând din timpul lor în speranţa că se vor îmbogăţi.(Nokia 1100 este un telefon foarte vechi care a avut un succes imens fiind vândut în peste 200 de milioane de exemplare. De curând a fost proclamat CEL MAI VÂNDUT APARAT ELECTRONIC COMERCIAL DIN TOATE TIMPURILE. În afară de a conversa, cu acest telefon mai poţi să dai sms-uri, să te joci câte ceva, să pui alarme, să te uiţi în lista cu contacte etc. Funcţii de bază.)

În următoarele 2 zile am mai văzut statusuri de oameni care căutau acest telefon şi  oameni care fac mişto de cei care caută.

Curios fiind să aflu adevărul, am căutat pe net minunăţia prin care vecinii, cunoscuţii, necunoscuţii şi sufletul Elodiei încercau să se îmbogăţească. Şi am aflat că bătaia de joc a pornit de la o firmă olandeză (în căutare de publicitate, zic eu) care are ca interese combaterea crimei online,numită Ultrascan, care a dat sfoară pe net cum că un telefon Nokia 1100 s-ar fi vândut la suma incredibilă de 25000 euro, fiind cumpărat de un hacker. (de ce naiba ar cumpăra cineva cel mai vândut model Nokia cu această sumă, în loc să dea un anunţ în ziar “Cumpăr Nokia 1100, ofer un suc la 0.5″? Oamenii n-au filtrat informaţia şi au luat-o ca atare, răspândind prostia.) Alţi vinovaţi în această răspândire au fost diferitele agenţii de presă şi canale media care au transmis mai departe o ştire neverificată.

Şi uite aşa, preţurile unui telefon cu nimic mai presus decât vestitele Nokia 2110, 3210, 3310, 3410 şi orice telefon vă puteţi imagina (atât tip cât ştie să trimită şi să primească SMS-uri) au ajuns la sume uriaşe, încât orice Gheorghe încearcă să câştige mii de euro. Nefăcând nimic. Pe timp de criză economică.

Pentru unii chestia e bună. Nu m-ar deranja să primesc măcar 50 euro pe un telefon care valorează 20 de lei… dar e amuzant cum unii cred că deţin o comoară şi ţin de preţurile uriaşe crezând că nimeni nu are ce are el.

Pe net sunt vreo 6 poziţii ale oamenilor acum:

1) Cei care nu cred, nu îi interesează şi îşi văd de munca lor cinstită şi satisfăcătoare.

2) Cei care caută să cumpere ieftin Nokia 1100 de la prieteni, familie sau în ultimă instanţă de pe net, în speranţa că îl vor vinde mai departe cuiva destul de prost încât să le dea mii de euro pe telefon. De preferat, cumpărătorul trebuie să se autodenumească “hacker”, ca să sune mai palpitant.

3) Cei care vând telefonul cu multe mii de euro şi ţin de preţ spunând că telefonul lor este într-adevăr modelul cel mai tare (deşi nici ei nu ştiu ce ar trebui să facă) şi te iau la rost dacă le spui adevărul. Unii acceptă şi schimburi cu automobile, console de jocuri sau telefoane ultraperformante. (Cel mai amuzant anunţ mi s-a părut “Schimb Nokia 1100 cu Nokia 97″, Eu propun ca tipul cu N97 să dea şi un pic de diferenţă în valută.)

4) Cei care fac mişto de 2 şi 3 şi se iau la ceartă cu ei pe forumuri şi secţiuni de comentarii în diferite site-uri.

5) Cei care se fac că nu cred dar apoi zic că totuşi ar vrea un Nokia 1100 pt că le place că ţine mult bateria. Mai există şi cerinte către prieteni “N-ai şi tu un Nokia 1100? Mi s-a stricat telefonul, n-am în ce să îmi bag cartela şi mă gândeam la telefonul ăla…”

6) Cei care se minunează afirmând cât de tare e telefonul ăsta şi cum poate sparge conturi, baze de date şi alte lucruri, dar care nu fac parte neapărat din grupurile 2 şi 3. Totuşi, nevoia lor este să fie consideraţi cunoscători sau specialişti de către cei din jur.

Iată preţuri cerute în acest moment pe Okazii: http://www.okazii.ro/cautare/nokia+1100.html?per_page=25&list_view_type=simple

Ipoteza:

Explicaţia ar fi că hackerii au descoperit o breşă de securitate în anumite variante ale telefonului(RH15, RH16, RH17 fabricate în 2003 – unii zic 2001-2003, dar eu nu ştiu să fi apărut astea înainte de 2003-, Bochum, Germania – fabrica relocată lângă Cluj anul trecut), prin care îl pot reprograma astfel încât acesta să se poată confunda de către reţea cu un alt telefon, beneficiind de serviciile pe care le primeşte un alt abonat. Prin urmare, presupusul hack ar putea aduce în mâinile hackerilor chei unice de confirmare a unor tranzacţii bancare, ce se trimit în unele ţări pe SMS deţinătorului de cont atunci când acesta doreşte să facă o tranzacţie.

Atât Nokia cât şi o serie de specialişti în domeniu spun că nu există vreo problemă de acest gen în terminalele Nokia 1100.

Dar unii sunt mai deştepţi decât oamenii logici.

Vând maşină de cusut Zinger-Singer cu ac Nokia 1100. Trei milioane de euro şi două PlayStation 3 îmi doresc. Rog seriozitate.

Sfat: Dacă eşti sărac, ai Nokia 1100 şi vrei să faci bani pe seama bişniţarilor care cumpără, ai putea câştiga o sumă măricică resoftând orice 1100 la variantele RH15, RH16, RH17. Ar trebui să se poată dacă chiar există aceste firmware şi nu cumva până şi asta e păcăleală.

Controllerul s-a lansat pe 24 Iunie la preţul de 54.99$ în SUA.